Pe 27 august au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 219/2015 privind economia socială, publicată în Monitorul Oficial la finalul lunii iulie. Actul normativ defineşte economia socială ca ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
Astfel, potrivit documentului, legislaţia românească permite posibilitatea înfiinţării în premieră în ţara noastră a două tipuri de entităţi juridice: întreprinderile sociale, respectiv întreprinderile sociale de inserţie. Concret, cele două noi societăţi trebuie să asigure inserţia profesională a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile şi implicarea acestora în activităţi cu caracter social şi/sau economic.

Conform reglementărilor legislative, fac parte din grupurile vulnerabile persoanele sau familiile care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri ori alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială.

Totuşi, cele două noi tipuri de societăţi – întreprinderea socială şi întreprinderea socială de inserţie –, vor putea fi efectiv înfiinţate doar după ce Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice va elabora normele metodologice de aplicare a legii, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit Legii nr. 219/2015, Executivul a avut la dispoziţie 60 de zile din momentul intrării în vigoare a actului normativ menţionat (27 august), pentru a aproba normele de aplicare. Concret, asta înseamnă că acestea trebuiau publicate până cel târziu la data de 26 octombrie, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent.

Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, la solicitarea persoanelor juridice îndreptăţite, pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare.

Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care:

  • acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;
  • alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;
  • se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
  • aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

De cealaltă parte, întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care are permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestora să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor.

Întreprinderile sociale de inserţie au obligaţia de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială.

Sursa:avocatnet.ro