Descoperă frumusețile județului : Vulcanii noroioși de la Boz, Alba

Adăugat la Știri

Vulcanii noroioşi de la Boz, judeţul Alba, formează o rezervaţie naturală despre care se ştie foarte puţin. Doar localnicii şi persoanele care au studiat rezervaţiile ştiu despre existenţa acestora. Sunt, însă, un fenomen natural unic în Alba şi al doilea ca amploare in Transilvania după vulcanii noroioşi de la Hăşag, judeţul Sibiu.

Vulcanii noroioşi sunt destul de greu de găsit, pentru că sunt aproape izolaţi pe plaiurile Podişului Secaselor. Pentru a ajunge la Boz, trebuie să treceţi de Sebeş spre Sibiu, pe DN1, şi să o luaţi spre Cunta. Treceţi de drumul care se face spre Draşov şi, dacă o ţineţi tot înainte, ajungeţi în satul Boz. La ieşirea din sat spre Draşov, după ultimele case, pe malul stâng al Văii Doştatului, la numai 200 de metri de firul apei, pot fi văzuţi

Este un peisaj bizar, nu chiar selenar că cel al vulcanilor noroioşi care erup cu o forţă destul de mare, pentru că aici mai există şi iarbă. S-ar putea spune că spiritul Ardealului s-a impregnat şi asupra acestor vulcani noroioşi. Sunt calmi, molcomi şi doar din când în când mai bolborosesc morocănoşi. În rest, stau cuminţi să poată fi admiraţi, în frumuseţea lor aparte. Sunt 12 vulcani mici, întinşi pe o suprafaţă de o jumătate de hectar. Ei ocupă jumătate din această suprafaţă, restul fiind zona tampon. O parte dintre ei sunt ”curaţi”, restul fiind complet acoperiţi cu pipirig sau cu pâlcuri de trestie. Zona tampon cuprinde o fâşie lată de circa 100 m ce înconjoară rezervaţia în întregime, extinzându-se înspre sud pînă la ultimele case şi până la drumul judeţean Boz-Dostat.

 Vulcanii noroioşi s-au format prin depunerea la suprafaţă luncii a nămolului provenit din adîncime, care s-a ridicat sub influenţă unui curent de gaze de-a lungul unor crăpături ale stratelor superioare ale scoarţei terestre. Acestea sunt alcătuite din nisipuri, marne şi argile de vârstă pliocenă (panonian). Deoarece acest curent de apă şi noroi ascendent nu are actualmente o putere prea mare şi nu este întotdeauna încărcat cu gaze, nămolul din vârf nu bolboroseşte, ci stagnează în cea mai mare parte a anului, în multe locuri, nămolul scurs pe margini a dat naştere în sezonul cald unei cruste subţiri şi crăpate cu multe eflorescente de săruri.

Cei 12 vulcani noroioşi au diametre cuprinse între 2 şi 3 metri şi înălţimi între o jumătate de metru şi un metru, aspectul iniţial al luncii fiind total schimbat.

Vulcani noroioşi mai există la Pucioasa, în județul Buzău și la Haşag, în judeţul Sibiu.

Vulcanii noroiosi se formeaza in zonele bogate in roci argiloase si marnoase ce se afla localizate peste un orizont de gaze. Apa provenita fie din precipitatii , fie din panza freatica patrunde prin crapaturile masei argiloase si creeaza in amestec cu argila un compost ce va fi ridicat de presiunea gazelor spre suprafata .Acest material (roca imbibata cu apa) este impins de gaze spre suprafata si da nastere prin acumulari succesive unui con. Depunerile repetate de material vor duce in timp la cresterea in inaltime a conului.Acest con are in centru un mic crater ce este acoperit cu apa si mal. Atunci cand noroiul are consistenta subtire se vor forma conuri aplatizate. Conurile se pot grupa in anumite areale sau pot fi izolate. Atunci cand gazele strabat roci ce nu formeaza in amestec cu apa maluri, se formeaza niste depresiuni rotunde in care apa bolboroseste in continuu. Astfel de forme poarta denumirea de “fierbatori”.
Principalele forme de relief ce apar in zona vulcanilor noroiosi sunt rigolele (santulete in masa de roca) si ravenele (santuri mai adanci) ce dau zonei un aspect salbatic. Dezvoltarea acestor forme e accelerata si de lipsa vegetatiei din zona ce se datoreaza prezentei sarurilor.

Sursa:bunelu.blogspot.ro, infopensiuni.ro, profudegeogra.eu

Simona Lodroman

redactor șef Radio Unirea FM
Mobil: 0733.948.174
email: slodroman@yahoo.com

Comentarii