Știri
De ce chirurgii purtau alb și au trecut apoi la verde și albastru: Curiozități despre costumele de medic
Până în secolul XX, medicii operau îmbrăcați în propriile haine, iar măsura competenței lor era dată inclusiv de cantitatea de sânge și fluide de pe îmbrăcămintea purtată în timpul operațiilor
Operațiile fără mănuși și cu instrumente nesterile au durat multă vreme, iar apariția măștii chirugicale nu a avut rolul de a apăra pacienții, ci doctorii în primul rând.
Aceste măști au apărut în timpul pandemiei de gripă spaniolă, începând cu 1918. Erau ani în care teoria antiseptică a celebrului doctor britanic Joseph Lister începea să capete tot mai mulți adepți. Medicii, care intrau în contact cu o mulțime de bolnavi, doreau o minimă protecție împotriva bolii, iar măștile chirugicale din bumbac chiar asta reușeau să ofere.
Imediat după această ”invenție”, au apărut și primele mănuși medicale. Primii care le-au purtat nu au fost medicii, ci personalul auxiliar din spitale. Mănușile erau din cauciuc și erau mult mai grele față de mănușile de astăzi, iar angajații din spitale le purtau pentru a-și proteja mâinile de soluțiile folosite la curățarea încăperilor și echipamentelor din spitale. Ulterior, și medicii au acceptat (cu greu) să poarte astfel de mănuși în timpul operațiilor.
Anii ’40 au adus cu ei un avans rapid în privința modului în care erau tratate rănile pacienților, pentru a preveni infecțiile. Chirurgii buni trebuiau să opereze și bine, și curat. Instrumentele, proviziile și hainele din spitale au început să fie sterilizate fie prin expunerea la abur de înaltă presiune sau la oxid etilenic.
Inițial, toate costumele medicale erau de culoare albă, pentru a transmite pacienților că sunt într-un loc cât mai curat, cât mai sigur. Apoi, prin anii ’50-’60, cele mai mult spitale au renunțat la alb în favoarea diferitelor nuanțe de verde. Costumele verzi au reușit să reducă oboseala ochilor pacienților și, important, petele de sânge de pe ele nu erau atât de proeminente.
Primele costume pentru spitale moderne, pe care medicii le folosesc și astăzi, au apărut în anii ’70. Un tricou în V și pantalonii cu șnur (uneori cu elastic) erau piesele de bază ale costumului, realizat din bumbac sau din combinație de bumbac cu poliester. Între timp a aparut si halatul de unică folosință care se pune peste hainele medicale sau ale vizitatorilor.
Verde și albastru la operații, mai multă libertate pentru restul medicilor
În multe săli de operație, medicilor le este interzis să poarte haine proprii (precum un tricou sau un maiou) pe sub hainele medicale. Motivul este simplu: o mulțime de agenți patogeni pot fi ”purtați” cu ajutorul hainelor în imediata proximitate a pacientului vulnerabil.
Așa-numitele pălării, bonete medicale au apărut tot în anii ’40-’50. Acum, cele mai răspândite sunt acele protecții bufante pentru păr, car sunt purtate de asistente și chirurgi, dar și de toți pacienții care urmează să fie operați. Medicii care poartă barbă primesc în operație o mască pentru întreaga față. Scopul pălăriilor medicale este de a împiedica agenții patogeni din părul personalului medical (sau chiar din părul pacientului) să ajungă în rana deschisă la operație.
În timp ce la chirurgie sunt larg răspândite costumele medicale de culoare verde deschis sau albastru deschis, la alte specialități alegerea costumului medical din punct de vedere al culorii e ceva mai relaxată. Sunt spitale care folosesc culorile hainelor medicale în funcție de specialitatea asistenților/doctorilor. Aceste halate medicale de la Limarom, purtate cu sau fără haine personale, sunt perfecte pentru medicii non-chirurgi din policlinici.
Există chiar opțiunea de a personaliza aceste haine, fie cu numele medicului, fie cu denumirrea unității medicale. În cazul pediatrilor, apar adesea pe hainele medicale personaje populare din desene animate.
Sursa:greatnews.ro
Știri
Școala Gimnazială „Lucian Blaga” Ocna Mureș, reabilitată și modernizată
Reabilitare și modernizare a Școlii Gimnaziale „Lucian Blaga” Ocna Mureș
Știri
18 aprilie, Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor: În Alba, 3 monumente patrimoniu UNESCO, Cetatea Dacică de la Căpâlna, Situl Rural Câlnic, Peisajul Cultural Minier Roșia Montană
Astăzi, 18 aprilie, este Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor
Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor a fost stabilită în 1982 la Conferința Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
Ziua este promovată de ICOMOS (organizație internațională neguvernamentală dedicată conservării monumentelor și siturilor lumii) la nivel global.
În Alba, azi, de Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor celebrăm cele 3 Monumente patrimoniu UNESCO: Cetatea Dacică de la Căpâlna, Situl Rural Câlnic, Peisajul Cultural Minier Roșia Montană şi cele 686 de monumente istorice de importanță națională și locală din Județul Alba.
Este vorba despre 202 monumente de arheologie , 448 monumente de arhitectură, 20 monumente de for public, 16 monumente memoriale/funerare
Judetul Alba dispune si de un bogat patrimoniu arheologic: Cetatea Dacica de la Capalna; Cetatea Dacica de la Cetatea de Balta; Cetatea Dacica de la Craiva (Apoulon sau Ranistorum); Orasele antice de la Apulum: Colonia Aurelia Apulensis si Colonia Nova Apulensis; Castrul Legiunii a XIII-a Gemina de la Alba Iulia.
De asemenea in Judetul Alba intalnim si zone etnografice cu specific arhitectural – identitar din care amintim: Satele Sasesti, Valea Tarnavelor, Secuimea Trascaului, Valea Sebesului, Tara Aurului, Valea Ariesului, Culmea Trascaului, Tara Motilor, Satele de piatra.
Conditiile istorice au impus o diversitate a cultelor religioase. Comunitatile de ortodocsi, catolici, evanghelici, reformati si evrei au construit ample monumente arhitecturale care imbogatesc patrimoniul cultural al judetului Alba. Un segment important de monumente il constituie bisericile si ansamblurile manastiresti, proprietate privata a cultelor religioase – Arhiepiscopia Ortodoxa Romana Alba Iulia; Episcopia Romano Catolica; Arhiepiscopia Romano-Catolica; Biserica Franciscana etc. Lacasurile de cult existente pe teritoriul judetului Alba constitue premisele dezvoltarii turismului ecumenic, religios.
Romania este membra UNESCO din 27 iulie 1956 si desi ascunde multe minuni: locuri frumoase ascunse de civilizatie, monumente istorice antice sau medievale, dar si monumente ale naturii, neschimbate de secole, are incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO doar sapte grupe de monumente sau locuri din Romania, printre care se regasesc asezarile sasesti cu biserici fortificate din Transilvania si fortaretele dacice din Muntii Orastiei.
Asezarile sasesti cu biserici fortificate din Transilvania, incluse in patrimoniul UNESCO din anul 1993, sunt: Biertan, Calnic, Darjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor si Viscri. Potrivit UNESCO, aceste sate fiind reprezentative pentru peisajul cultural al Transilvaniei de sud. Judetul Alba are trei monumente istorice inscrise in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO: Cetatea Dacica de la Capalna, Situl Rural Calnic si Situl Rosia Montana.
Știri
Detectoare pentru viață, în județul Alba
În județul Alba, detectoare pentru viață
-
Politicăacum 6 ore
Revoluția de la 1848 din Transilvania: Pe 18 aprilie, la Blaj avea loc prima adunare a românilor din Transilvania
-
Știriacum 4 zile
Mănăstirea din Pătrângeni, locul care oferă liniște, rânduială, frumusețe
-
Știriacum 4 zile
Liliacul, cel mai frumos şi parfumat arbust ornamental de primăvară, folosit și în scopuri medicinale
-
Știriacum 2 săptămâni
Magnolia, copacul cu flori magice: Care este legenda florii de magnolie, care spune bun venit primăverii
-
Știriacum 2 săptămâni
Pedepse în Ardeal, în vremurile de demult: Ce a decis Dieta ţinută în Alba Iulia, în 1619
-
Sfatul mediculuiacum 4 zile
Atenție la înțepătura de căpușă: Cum vă feriţi de Lyme, boala care revine odată cu căldura
-
Știriacum 4 zile
Destinație de week-end: Cheile Râmețului, bogăția naturală din Munții Trascăului
-
Sănătateacum 4 zile
Humus, rețeta minune în perioada de post: Ce este și ce beneficii are