”Cugireana”, cândva cel mai lung tren din Europa, ducea zilnic 10.000 de navetişti

Adăugat la Știri

„Cugireana”, pe vremea comunismului, a fost cel mai lung tren de călători din Europa. „Cugireana”, în vremurile sale de glorie, aducea în oraş între 7.000 şi 10.000 de navetişti zilnic. 

Transportul feroviar a scris istorie la Cugir şi s-a dezvoltat odată cu industria din oraş. Primul tren a oprit în gara din Cugir în anul 1906, după ce s-a finalizat construcţia căii ferate Cugir – Şibot, rută folosită în special pentru transportul de marfă pentru uzinele cugirene. În timp, transportul feroviar a crescut direct proporţional cu dezvoltarea industrială şi a atins apogeul înainte de Revoluţie. În anii 80, lucrau la Uzina Mecanică din Cugir peste 18.000 de oameni, majoritatea fiind navetişti din Blaj, Teiuş, Zlatna, Alba Iulia, Aiud, Ocna Mureş şi din comunele limitrofe. Aşa se face că mulţi dintre muncitorii de la Cugir ajungeau la lucru zi de zi cu trenul, celebra garnitură „Cugireana”.

„Trenul aduna toţi navetiştii care veneau la Cugir şi era atât de aglomerat încât uneori se stătea chiar şi pe scări, în picioare pe culoare sau chiar şi în acele treceri dintre vagoane. Vara era îngrozitor de cald şi te sufocai în vagoane. În ciuda condiţiilor, nimeni nu se plângea şi vă spun sincer că după o zi de muncă aşteptam să urcăm în Cugireana pentru un drum cu poveşti, jocuri de cărţi şi glume”, povesteşte unul dintre cei care a lucrat la Cugir.

Cel mai lung tren din Europa „Cugireana” era în plină glorie în anii 80 când la Uzina Mecanică din Cugir lucrau peste 18.000 de oameni, iar majoritatea dintre ei erau navetişti care veneau din localităţile din zonă sau chiar de la câteva zeci de kilometri distanţă. Trenul avea 18 şi chiar 20 de vagoane care erau etajate în aşa fel încât să aibă loc miile de navetişti care foloseau zilnic această garnitură. Potrivit unor însemnări istorice din acea perioadă, „Cugireana” era considerat cel mai lung şi mai aglomerat tren de călători din Europa, aducând uneori până la 10.000 de persoane. În registrele CFR din anii 1986 – 1989 sunt informaţii potrivit cărora pentru acest tren existau 7.000 de abonamente. Ceferiştii din zonă povestesc că din cauză că era foarte lung trenul trebuia împărţit în două la intrarea în gara din Cugir, între macazuri. „Cugireana” avea şi o soră numită de navetişti „Sibiana” şi care făcea legătura între Cugir şi Sibiu.

„Cred că nu este om care a locuit sau a muncit la Cugir să nu aibă amintiri legate de „Cugireana”. Eu îmi amintesc că urcam uneori în ultimele vagoane şi când coboram nu vedeam partea din faţă a trenului. Pe tren puteai afla ultimele bârfe şi ştiri, dar dacă încercai să cauţi pe cineva aveai slabe şanse să reuşeşti să îl găseşti până când trenul nu oprea în staţie. Uneori era atât de aglomerat încât simţeai bătăile inimii celui care stătea lângă tine. Bărbaţii încingeau nişte jocuri de „filcău” (joc de cărţi – n.r.) şi peste tot se râdea şi oamenii erau plini de viaţă. Erau alte vremuri pe care cei care nu le-au trăit cred că nu le-ar putea înţelege”, spune o localnică din Cugir.

În anii comunismului, transportul feroviar era folosit şi pentru transportul de mărfuri, astfel încât în fiecare lună trenurile care mergeau la Cugir duceau aproape 14.000 de tone de mărfuri. Însă pe lângă cei care călătoreau corect cu trenul existau şi mulţi care mergeau fără bilet sau „cu naşul”, iar din această cauză existau frecvent razii pe traseul pe care circula „Cugireana”, scrie libertatea.ro.

Simona Lodroman

redactor șef Radio Unirea FM
Mobil: 0733.948.174
email: slodroman@yahoo.com

Comentarii