Rămâi conectat

Știri

Când a apărut şi cum a evoluat “şoricelul” calculatoarelor?

Publicat

în

Îl folosim adesea, dar rareori ne întrebăm cum a ajuns pe mesele noastre. Cum arăta ‘şoricelul” în istoria sa timpurie şi cine l-a adus pe lume? Afli istoria sa pe radiounirea.ro.

Ideea unui dispozitiv care să urmărească mişcările mâinii apăruse prin anii ’50, când marina canadiană a pus la cale un aparat care să ajute la adunarea datelor despre poziţia navelor. Mouse-ul pentru computer îşi face însă apariţia pe 9 decembrie 1968, când Douglas Engelbart a prezentat publicului larg pentru prima oară ceea ce inventase deja cu patru ani în urmă. Produsul a fost primit cu suspiciuni, dar în următoarele decenii a cucerit lumea întreagă, devenind un accesoriu extrem de important până în ziua de azi.

Anul 1968 a rămas în memoria colectivă drept poate unul din cei mai tulburi din istoria Americii. Prezentarea ţinută de Engelbart la conferinţa Joint Computer însă avea să fie supranumită ‘prezentarea prezentărilor’, (the mother of all demos) În timpul acesteia Engelbart a explicat că nu a ales numele bizar în mod deliberat, pur şi simplu i-a venit în minte din cauza firului din spatele dispozitivului. Primul mouse nu era folosit la computerele personale, ci reprezenta o unealtă concepută pentru interfaţa unuia dintre primele calculatoare apărute, de dimensiuni colosale comparativ cu cele de azi. Şi după cum ne-am aştepta, modelul nu se aseamănă deloc cu cele pe care le cunoaştem.

Când a creat mouse-ul, Douglas Engelbart lucra la institutul de cercetare din Stanford şi l-a denumit X-Y position indicator for a display system. Cu ajutorul său el a putut face o demonstraţie mutând cursorul pe computerul Alto şi accesând programe în timpul prezentării de 90 de minute. În aceeaşi conferinţă au fost aduse în atenţia publicului concepte revoluţionare precum sistem online, windows, hypertext, comandă input, conferinţă video, procesare word, real-time editor şamd., dintre care multe încorporate mai târziu în computerele Apple şi Microsoft Windows. Engelbart a putut arăta cum pot fi unite, copiate şi replicate fişierele.

Citeste si Aproape 62% dintre gospodării dețin un calculator, în 2015 : Internetul accesat de acasă în 61% dintre gospodării

Primul mouse era fabricat din lemn, în formă de paralelipiped şi se deplasa greoi. Dispozitivul voluminos avea la dispoziţie două role perpendiculare şi mişcările de rotaţie se transmiteau unui angrenaj în interior care le transforma în semnale electrice. Când a fost prezentarea, colegii lui Engelbart se foloseau deja de cea de-a doua generaţie de mouse, cu trei butoane. Interesant este că, cu câteva luni înainte de conferinţă, compania germană Telefunken a lansat şi ea un dispozitiv numit Rollkugel, deci cu bilă, bazat pe un alt model de trackball de la birourile pentru control aerian prin radar. Era parte a proiectului de computer TR 86, iar echipei i-a venit ideea să îl transforme într-un mouse mobil pentru a uşura activitatea utilizatorilor. Telefunken a considerat însă că dispozitivul rezultat era prea mic şi nu a cerut patentarea. Modelul cu bilă, la care a lucrat şi Bill English, colegul lui Engelbart, a fost de fapt utilizat pentru prima oară pe computerul Xerox Alto, primul cu interfaţă grafică. Se întâmpla câţiva ani mai târziu, în 1972.

Mouse-ul a ajuns foarte cunoscut începând cu 1983, în perioada în care domeniul a cunoscut o adevărată explozie prin extinderea reţelei de computere personale. Primul mouse folosit pe scară largă a fost cel dezvoltat odată cu computerul Apple Lisa, care a precedat primul Mac, Macintosh 128k Patentul lui Engelbart nu mai era valabil şi inventatorul nu s-a bucurat din păcate de niciun câştig de pe urma invenţiei sale. Mouse-ul mecanic se foloseşte de o singură bilă şi două roţi dintate separate dispuse la 90 de grade. Au fost mai multe design-uri în joc, dar cel câştigător şi comercializat a fost inventat la Scoala Politehnică din Lausanne. Trei ani mai târziu, Rene Sommer avea sa îi adauge o componentă esenţială, microprocesorul. Tot în anii ’80 au apărut însă şi primele modele de mouse optic, graţie progreselor de la MIT, Mouse Systems Corporation şi Xerox. Acestea foloseau o diodă emiţătoare şi un senzor care detecta liniile de pe o suprafată metalică dar nu mergeau bine pe suprafeţe transparente sau care reflectau lumina.

Mouse-ul optic se regăseşte şi azi pe multe din birourile noastre, dar desigur că a evoluat comparativ cu cele mai vechi, fiind introdus un sistem de circuite integrate care procesează imaginile de la fotodiodă direct in mouse, aşadar de aceea nu mai avem nevoie de mouse pad. Ledul primeşte imagini succesive prin senzorul optic şi este mai performant, dar nu la fel de exact ca mouse-ul cu laser. Acest tip livrat prima oară de Sun Microsystem a început să fie comercializat abia în 2004, când Logitech a lansat MX 1000. Foarte popular este şi mouse-ul wireless.

Oricum, dată fiind evoluţia rapidă a laptopurilor şi smartphone-urilor care au înlocuit funcţiile mouse-ului prin proprietaţile ecranului tactil, este foarte probabil ca în următorii ani şoricelul să ajungă doar o pagină de istorie.

Sursa.historia.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

”Conferințele de la Sebeș”, eveniment cultural găzduit în Aula Primăriei, în 3 aprilie

Publicat

în

„Conferințele de la  Sebeș”, un nou eveniment cultural de înaltă ținută, găzduit în Aula Primăriei

Primăria şi Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş vă invită miercuri, 3 aprilie 2024, cu începere de la ora 17.00, în „Aula” primăriei municipiului Sebeş, la conferinţa „Nivele tipologice și axiologice ale discursului intelectual. Despre lectura sau hermeneutica existențială”, susţinută de dr. Virgil Podoabă, profesor universitar la Catedra de Literatură comparată a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov.

Prof. univ. dr. Virgil Podoabă este scriitor, traducător și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii primare în satul natal şi liceale la Cluj, urmează cursuri universitare între 1972 şi 1976 la Facultatea de Filologie din acelaşi oraş. Teza de doctorat cu titlul „Experiența revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană” o susţine la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în anul 2003, lucrare distinsă cu calificativul „Summa cum Laude”. Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu Mureș, iar din anul 1992 ocupă postul de lector la Catedra de Literatură comparată, a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov, urmând cursus honorum până la titlul ştiinţific de profesor universitar. Activitatea sa a fost intensă încă din perioada studenţiei când, a fost președinte al Cercului de istoria literaturii române și redactor al revistei „Echinox” (1974-1976), în care de altfel a şi debutat cu o recenzie în anul 1973 și în paginile căreia, a susținut cu cronici literare și eseuri, rubricile „Proză” și „Cronica literară”.

A făcut parte din echipa de coordonare a cenaclului „Echinox” între anii 1974-1976, a cenaclului „Silvania” din Zalău între 1976 şi 1980, şi a cenaclului „Iosif Vulcan” din Oradea între 1980 şi 1991, iar din anul 1990 şi până în prezent este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu-Mureș. De-a lungul timpului a susţinut cu cronici literare, eseuri şi studii critice, prestigioase reviste de profil: „Familia” (1980-1990), „Vatra” (din 1990 încoace), şi a colaborat la revistele „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralela 45” etc. A înființat și a fost redactor-șef între 1991 şi 1992 al ziarului „Gazeta de Vest” din Oradea, iar împreună cu un grup de studenți de la Facultatea de Litere din Brașov a pus bazele revistei studenţești „Erată”, pe care a şi condus-o în calitate de director între anii 1995 şi 1999.

Totodată, prof. univ. dr. Virgil Podoabă are un palmares impresionant de participări la colocvii, târguri de carte, simpozioane, lansări de carte și întâlniri cu cititorii şi a susţinut de-a lungul timpului numeroase conferințe pe teme literare și culturale, cum este cea de la Sebeş.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Daia Română, prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”

Publicat

în

Prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”, Daia Română

Daia Română este prima comună din județul Alba care va avea rețea de gaz finanțată prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”.

Contractul de finanțare, în valoare de peste 36,7 milioane de lei, a fost semnat miercuri 27 martie.

Contractul de finanțare este în valoare de 36m7 milioane de lei. Toate locuințele, agenții economici și instituțiile publice din comuna Daia Română vor fi racordate la rețeaua nou construită de gaze naturale. Alimentarea cu gaze naturale a comunei Daia Română se va realiza din stația de reglare – măsurare predare proiectată în zona satului Limba, din comuna Ciugud.

Pentru evitarea spargerii carosabilului la executarea branșamentelor, în cazul străzilor modernizate, conductele se vor amplasa pe ambele părți ale străzilor.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

28 martie 1923, ziua în care a fost promulgată Constituția României adoptată după Marea Unire

Publicat

în

La 28 martie 1923 era promulgata prin decret regal Constitutia Romaniei Mari, votata de Parlamentul Romaniei

Constituțiunea României din 28 martie 1923 (cunoscută și sub numele, incomplet și incorect, de „Constituția din 1923” – deoarece, constituțiilor li se precizează întotdeauna ziua, luna și anul intrării în vigoare) este Constituția României adoptată după Marea Unire.

A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938 și apoi (cu restricții) în perioada 1944-1947.

Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii parlamentare. După ce a fost adoptată de Parlament, a fost sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial No. 282 din 29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.

Această constituție legifera principiul separării puterilor statului:

puterea legislativă – exercitată colectiv de Adunările legislative (Senat și Adunarea Deputaților) și Rege;
puterea executivă – încredințată Regelui, care o exercita „în modul regulat prin Constituțiune” (prin intermediul Guvernului format de partidul sau alianța care câștigă alegerile parlamentare). Formula sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era Regele domnește, nu guvernează.
puterea judecătorească – atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor de judecată.

Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit Constituția României din 1938.

Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Dpdv juridic, ea a fost în vigoare (cu multe restricții și încălcări de facto, generate de ocupația militară sovietică și de creșterea continuă a influenței politice a comuniștilor) până la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când Partidul Comunist Român, ajutat de ocupanți, a obținut, prin șantaj și amenințare cu forța, semnătura Regelui pe un act nelegal de abdicare. În aceeași seară, printr-o ședință măsluită a Adunării Deputaților (care se afla în vacanță parlamentară, aleșii nefiind nici măcar prezenți, ci plecați în circumscripțiile teritoriale!), comuniștii au dat o aparență de legalitate loviturii de stat, „desființând” (sic!) nu doar instituția Monarhiei, ci și Constituția în vigoare. A urmat o perioadă de vid constituțional, până la adoptarea Constituției totalitare a Republicii Populare Române, survenită la 13 aprilie 1948.

Constituţia stipula de la început că Romaâia este stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil. Cu privire la drepturile cetăţenilor, se făcea referire la condiţiile specifice democraţiei: garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului. Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret. Militarii şi femeile, ca în toate ţările europene din acea vreme, nu puteau să-şi exprime o opţiune politică în faţa urnelor. Ascendenţa regelui faţă de Parlament consta în faptul că legile nu puteau intra în vigoare decât sancţionate (astăzi spunem promulgate), iar regele putea refuza sancţionarea unei legi. Ascendenţa faţă de Guvern consta în faptul că „Guvernul exercită puterea executivă în numele regelui”. Regele nu avea ascendenţă asupra puterii judecătoreşti, care „se exercită de către organele ei”. Numai hotărârile, care se pronunţau „în virtutea legii”, se executau „în numele regelui”. Nu exista o Curte Constituţională ca astăzi, sarcinile revenind Curţii de Casaţie, care era constituită din jurişti de profesie, integri şi neafiliaţi niciodată vreunei grupări politice. Constituţia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputaţilor se alegea prin vot universal, iar Senatul era compus din membri aleşi din diferite grupări (Camera de Comerţ, cadrele didactice etc.) şi din senatori de drept: reprezentanţi ai cultelor, preşedintele Academiei Române, foşti preşedinţi ai fiecărei camere legislative, foşti senatori şi deputaţi care fuseseră aleşi cel puţin în zece sesiuni, foşti miniştri care au deţinut cel putin şase ani fotoliul ministerial, foşti preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alţi demnitari. Legea fundamentală exprima foarte precis prerogativele suveranului şi condiţiile succesiunii la tron. Constituţia din 1923 a funcţionat în perfectă ordine până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a iniţiat o Constituţie nouă, care întărea puterea regală şi limita libertăţile democratice. În principiu aceasta a fost valabilă până în 1947, deşi după abdicarea regelui s-au aplicat cutume în afara legii fundamentale, iar după 23 august 1944 a fost parţial amendată şi revizuită.

Sursa: wikipedia și ziare.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba