Calcarele de la Ampoița alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic și geologic), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Alba. Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Alba, în sudul Munților Trascăului (grupă montană a Apusenilor), pe teritoriul administrativ al comunei Meteș (în estul satului Ampoița), în imediata apropiere de drumul național DN74, care leagă municipiul Alba Iulia de Zlatna.

Rezervația naturală (cunoscută sub mai multe denumiri: Pietrele de la Ampoița, Pietrele lui Bociacă, Pietrele Gomnușei, Stogurile Popii) a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, în scopul conservării geodiversității geologice și geomorfologice prezente în rezervație.

Arealul Calcarele de la Ampoița (cu o suprafață de 10 hectare) se află în versantul stâng al Văii Ampoiței (unul din afluenții de dreapta al Ampoiului), pe teritoriul căreia se află trei stânci (klippe calcaroase). Rezervația naturală reprezintă o zonă de pajiști cu vegetație saxicolă specifică stâncăriilor, constituită din specii de: mărgică (Melica ciliata), mierluță (Minuartia verna), timoftica (Phleum montanum), hajmă păsărească (Allium flavum), păiuș (Festuca cinerea).

Drumul de acces este facil, pe DN Alba Iulia – Zlatna, se inainteaza cca 10 km, apoi un scurt viraj la dreapta, pe o sosea ingusta si gata: ati ajuns! Semnul distinctiv al locului este tocmai Rezervatia naturala Calcarele de la Ampoita. Natura in adevarata frumustete. Stancile mai sunt cunoscute si sub numele de Pietrele lui Bocioaca, Pietrele Gomnusei si Stogurile Popii.

Unele legende „ blande”, caci locul e impanzit de legende spun ca ar fi fost aduse acolo de catre romani, ori ca „uriesii” giganti au făcut un baraj peste raul Ampoi sa se poată scalda. Alte legende mai inflacarate, le atribuie existenta insusi diavolului sau poate lui Dumnezeu… Se spune despre cativa calugari ca ar fi intalnit in acel loc un diavol si ar fi vrut sa ii faca de petrecanie, dar acesta ingrozit s-ar fi rugat „talpii iadului” sa il scape si pe loc s-a deschis o intrare inspre adancurile pamantului. Apoi calugarii s-au adresat divinitatii, iar din cer au coborat aceste pietre imense spre a astupa pe vecie locul de acces inspre iad…

Specialistii insa, infirma, ambele ipoteze, si ofera o explicatie ce te duce cu gandul spre alte ere. Cele trei blocuri „numite si olistolite s-au desprins dintr-o faleza calcaroasa, apoi au alunecat pe taluzul continental, fiind insedimentate in formatiunile flisului cretacic. Sunt considerate marturii ale unor momente de sedimentare agitata premergatoare unor evenimete tectonice. ” Si cum nu sunt geolog, am inteles si eu ce am putut si anume ca sunt de pe vremea dinozaurilor! Wow!

Dar cum arata? Sunt trei blocuri mari de piatra calcaroasa, cu creste domoale, inalte de 44m, 24m si 15 m. Inconjurate de vegetatie, sunt ca niste batranei blanzi cu parul nins de ani si de viata… Din loc in loc, pe varful lor aproape plat creste vegetatia

Asezarea lor solitara atrage zeci de turisi si mai ales de alpinisti care le gasesc irezistibile pentru aventura. Aceasta triada alba de calcar, este de fapt extrem de abrupta.

Exista si un traseu pentru neexperimentati, insa urcusul este greoi, printre spini si copacei pititci ce te zgarie cu crengile lor. Privelistea de sus, merita orice efort!

Sursa.infoturism.ro și wikipedia.org

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE