Rămâi conectat

Divertisment

Au trecut 21 de ani de ani de la moartea Prințesei Diana! Ziua care a întristat întreaga planetă!

Publicat

în

O lume întreagă a rămas șocată la aflarea veștii că prințesa Diana a murit. Peste 1 milion de buchete de flori au fost duse la poarta palatului unde locuise Lady Diana. Funeraliile au avut loc la 6 septembrie 1997 și au fost urmărite de milioane de oameni din întreaga lume, fiind transmise de toate televiziunile. Diana a fost înmormântată în capela familiei Spencer de la Althorp. Ca un ultim omagiu adus „prințesei inimilor”, cântărețul Elton John a compus melodia „Candle in the Wind”.

Lady Diana, prințesă de Wales, numită de britanici ”prințesa inimilor”, a fost și rămâne una dintre cele mai influente personalități feminine ale secolului XX. Ea a intrat în istorie prin frumusețe, naturalețe, eleganță, bunătate, câștigând simpatia lumii întregi.

Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, Sandringham în Norfolk, la 1 iulie 1961. A fost fiica mai mică a lui John Spencer, viconte Althorp (mai târziu conte Spencer) și a lui Frances Spencer, vicontesă Althorp. A avut două surori mai mari, Sarah și Jane, și un frate mai mic, Charles. Familia Spencer a fost apropiată familiei regale britanice din anii 1600.

Diana a crescut în Park House, cunoscându-i din copilărie pe prinții Charles și Andrew. A studiat acasă până la nouă ani, apoi a urmat cursurile școlii Riddlesworth Hall din Norfolk, după care a devenit elevă a West Health Girls’ School din Kent. A fost pasionată de înot, balet, tenis, ski.

S-a mutat la Londra înainte de a împlini 17 ani. La sugestia mamei, a luat cursuri de bucătărie, a lucrat ca instructor de dans, apoi a început să lucreze ca educatoare la Young England School. Deși îl cunoștea pe prințul Charles din copilărie, prima întâlnire serioasă, când acesta s-a gândit că ar fi o soție potrivită pentru el, a fost în vara anului 1980, în timpul unui weekend petrecut la țară. Charles a invitat-o la o plimbare pe iahtul regal Britannia, apoi a invitat-o la castelul Balmoral, unde Diana a fost primită de regina Elisabeta a II-a, de prințul Phillip și de Regina Mamă Elisabeta.

Apoi, cuplul a avut mai multe întâlniri în Londra, iar șase luni mai târziu prințul a cerut-o în căsătorie și Diana a acceptat. Logodna celor doi a avut loc la 24 februarie 1981, iar căsătoria la 29 iulie același an, în Catedrala St. Paul, în prezența a 3.500 de persoane. Ceremonia a fost urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni din întreaga lume.

Rochia de mireasă a prințesei Diana a fost spectaculoasă, din mătase și dantelă, brodată manual, împodobită cu 10.000 de perle și având o trenă impresionantă. La 5 noiembrie 1981 s-a anunțat oficial că Lady Diana este însărcinată, iar la 21 iunie 1982 se năștea prințul William (William Arthur Philip Louis), la St. Mary’s Hospital. Al doilea fiu, prințul Harry (Henry Charles Albert David), a fost născut la 15 septembrie 1984, la același spital. Diana s-a implicat în educația fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales școlile pe care cei doi băieți le-au urmat, precizează site-ul amintit.

Diana și Charles s-au separat la 9 decembrie 1992, iar divorțul s-a pronunțat la 28 august 1996. Diana a rămas cu titlul ”prințesă de Wales” și a locuit la palatul Kensington.

Prințesa Diana a devenit foarte cunoscută și apreciată și prin participarea permanentă la acțiuni sociale, caritabile. S-a implicat în lupta împotriva HIV-SIDA, a militat împotriva minelor antipersonal, împotriva leprei, a cancerului. A patronat Royal Marsden Hospital (destinat copiilor cu cancer) și Great Ormond Street Hospital for Children. Lady Diana venea deseori să viziteze copiii bolnavi, de multe ori fiind însoțită de cei doi fii, cărora a încercat să le insufle dragostea pentru oameni și pentru activitățile caritabile.

În 1987, Diana a fost una dintre primele celebrități surprinse de aparatul foto și camerele de filmat atingând o persoană infectată cu HIV. În 1989, Diana a deschis centrul Landmark Aids în Londra, iar ulterior a devenit patron al National AIDS Trust. În 1997, Diana s-a întâlnit cu Nelson Mandela, pentru a discuta despre amenințările SIDA.

  • Ziua care a întristat planeta!

În 1997, Diana a început o relație cu Dodi Al-Fayed, fiul unui miliardar egiptean — Mohamed Al-Fayed. În iulie 1997, Mohamed i-a invitat pe Dodi, Diana, William și Harry într-o croazieră pe Mediterana, cu iahtul său. Câteva săptămâni mai târziu, fotografii de scandal îi urmăreau pe Diana și Dodi în sudul Franței, unde se aflau pe iaht.

Diana era îngrozită de paparazzi. În august 1997, Dodi și Diana au acostat în Sardinia. La 30 august au zburat la Paris și au cinat la Ritz, care aparține tatălui lui Dodi. Curând după miezul nopții, încercând să scape de paparazzi, Diana și Dodi au părăsit hotelul pe o ușă din spate și au urcat într-o mașină în care se mai aflau șoferul Henri Paul și bodyguard-ul Trevor Rees-Jones.

Un grup de fotografi a urmărit mașina în zona Place de la Concorde, intrând în Pont de l’Alma. Având o viteză de 180km/h, Henri Paul a intrat cu mașina în al 13-lea pilon de susținere al tunelului. Dodi și Henri Paul au murit pe loc. Diana și bodyguard-ul erau încă în viață la sosirea ambulanței.

Diana a fost transportată spre La Pitié-Salpetriére Hospital. Acolo s-a constatat că avea hemoragie internă gravă. S-a încercat de câteva ori resuscitarea ei, iar la ora 4.00, în 31 august 1997, a fost declarat oficial decesul.

O lume întreagă a rămas șocată la aflarea veștii că prințesa Diana a murit. Peste 1 milion de buchete de flori au fost duse la poarta palatului unde locuise Lady Diana. Funeraliile au avut loc la 6 septembrie 1997 și au fost urmărite de milioane de oameni din întreaga lume, fiind transmise de toate televiziunile. Diana a fost înmormântată în capela familiei Spencer de la Althorp. Ca un ultim omagiu adus „prințesei inimilor”, cântărețul Elton John a compus melodia „Candle in the Wind”.

Prințesa Diana a fost distinsă cu titlul onorific „Colonel in Chief” al „Royal Hampshire Regiment” și cu titlul de „Honorary Air Commodore” al bazei aviatice Wittering din Cambridgeshire. A patronat mai multe organizații și manifestări, printre care: Festivalul de Muzică și Artă de la Swansea, Școala regală pentru nevăzători și Asociația britanică a surzilor, organizația „Help the Aged”, Fondul „Malcolm Sargent” pentru copiii bolnavi de cancer, organizația de Cruce Roșie a tineretului, Baletul londonez, Academia Regală de Muzică. Popularitatea sa imensă s-a datorat campaniilor sale umanitare, în special a celei dusă împotriva minelor antipersonal, inițiativă care avea să îi aducă, după decesul său, premiul Nobel.

Prinţii William şi Harry au vorbit cu emoţie şi deschis despre moartea mamei lor, prinţesa Diana, într-un documentar BBC care marchează 20 de ani de la deces și care a fost dat spre difuzare anul trecut. Ei au povestit şocul aflării veştii morţii mamei lor şi despre faptul că regina Elisabeta a II-a a încercat să le ofere timp să o plângă în privat.

Prinţul Harry confirmă în acest interviu că tatăl lor, prinţul moştenitor Charles, este cel care le-a dat vestea morţii Dianei. El „a fost acolo lângă noi”, spune prinţul. Harry mărturiseşte că nu i-a venit să creadă, iar fratele său spune că a fost „complet paralizat”.

Cei doi fii ai Dianei au acordat o serie de interviuri înaintea marcării celor 20 de ani de la tragedie, pe 31 august. Documentarul „Diana, şapte zile”, prezintă ceea ce s-a întâmplat în săptămâna de după moartea prinţesei, în 1997. Ducele şi fratele său spun că au hotărât împreună să facă parte din cortegiul funerar.

Într-un interviu acordat în iunie revistei Newsweek, Harry declara că a fost nemulţumit de faptul că era nevoit să meargă pe jos în cortegiu. „Eu nu cred că unui copil ar trebui să i se ceară aşa ceva, cu niciun chip”, spunea el. Însă, în acest documentar, Harry spune că „într-adevăr, n-am vreo opinie cu privire la faptul dacă a fost bine sau rău – sunt mulţumit că am luat parte”.

William, care avea 15 ani la acea vreme, spune că a fost „cel mai greu lucru” şi „un marş foarte lung, solitar”, în care a încercat să găsească un echilibru între a fi prinţ „sau William cel privat care tot ce voia să facă era să se ducă într-o cameră şi să plângă, care şi-a pierdut mama”.

El spune că nu a putut să înţeleagă de ce atât de multe persoane de faţă plângeau în hohote în timp ce trecea procesiunea. „Mă gândeam «nici măcar nu o cunoaşteţi. De ce şi cum sunteţi aşa de supăraţi?»”.

„Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le are de făcut un părinte este să le spună copiilor că celălalt părinte a murit”, a spus Harry. „Cum faci faţă acestui lucru, nu ştiu, însă, ştiţi, el a fost alături de noi”.

sursa: digi24.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Publicitate

Divertisment

Care este exponatul lunii aprilie la Muzeul de Științele Naturii Aiud

Publicat

în

Măcăleandrul, exponatul lunii aprilie la Muzeul de Științele Naturii Aiud

Măcăleandrul este lunii aprilie la Muzeul de Științele Naturii Aiud.

Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, cu aspect distinctiv. Lungimea corpului este de 12-14 centimetri, iar greutatea de 14-25 de grame.

Trăiește pe întreg continentul european și în partea vestică a Asiei. În România este prezentă pe întreg teritoriul, din zonele de câmpie până în zonele montane înalte.

Măcăleandrul are o dietă cu un spectru trofic larg, consumând nevertebrate (insecte, păianjeni, viermi etc.), semințe și fructe; în cazul fructelor, sunt consumate în special cele de talie mică (soc, mure, afine etc).

Perioada de reproducere începe în luna martie, când masculii sosiți din migrație ocupă teritoriile și le marchează prin cântec. Depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie, femela depunând 4-7 ouă, pe care le clocește 12-21 de zile. Puii părăsesc cuibul după 10-18 zile. Perechile sunt teritoriale și cuibăresc izolat. Cuibul este elaborat, fiind construit din mușchi, iarbă uscată, legate cu fire de păr sau ierburi subțiri. Este amplasat în zone de tufărișuri dense, aproape de sol, în crăpăturile zidurilor sau ale pereților de stâncă, scorburi etc.

În muzeul din Aiud poate fi observat în sala a 3-a, alături de alte specii de păsări aparținând Ordinului Passeriformes


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Divertisment

„Să iubim și românește”: După sărutul de Valentine`s Day urmează „pupatul” de Dragobete

Publicat

în

Dragobetele  se sărbătorește, ca în fiecare an, pe data de 24 februarie, iar anul acesta va fi într-o zi de vineri, moment perfect pentru cuplurile care aleg să serbeze ziua iubirii în stil românesc.

Este foarte important să știm când este Dragobetele deoarece, pe lângă multe alte obiceiuri care se practică cu ocazia acestei sărbători, tradiția impune ca pe 24 februarie să sărutăm, sau cel puțin să atingem, o persoană de sex opus.

Astfel, spun tradițiile, vom avea noroc în dragoste tot anul. Dacă nu vom urma datina de Dragobete, credințele populare spun că vom fi tot anul singuri și nu ne vom întâlni jumătatea decât după Dragobetele următor.

Dragobetele este sărbătoarea iubirii la români sau, cu alte cuvinte, Ziua Îndrăgostiților autohtonă, și marchează, totodată, și începutul primăverii. În tradiția populară se spune că Dragobetele este întocmai fiul babei Dochia și este reprezentat ca un tânăr chipeș și extrem de iubăreț care seduce fetele, de acolo și celebra zicală: ”Dragobetele sărută fetele!”.

Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui. În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi astăzi!), în această zi de mare sărbătoare, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, cuviincioase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele cele dintâi flori ale primăverii.

Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece, cu un fel de joc numit “zburătorit”. La ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul considerat echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei.

Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febră. Conform anumitor superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele!”

Dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau într-o casă “să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În anumite zone fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.

Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. În rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii, se crede. În anumite zone ale ţării, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţa şi iubire.

Se spune că tinerele necăsătorite trebuie să strângă „zapada zânelor”, adică rămășițele de zăpadă pe care le întâlnesc în cale și apoi să le topească. Apa obținută astfel, se credea în trecut, că este magică și ajută la farmecele de iubire, iar fetele trebuie să se spele cu aceasta pe față pentru a fi frumoase și cuceritoare.

În anumite zone ale României, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli. Este obligatoriu ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi. Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma. În alte zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

sursa: libertatea.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Tineret

Studenți de la UAB în tabără la Păltiniș: Cum a fost

Publicat

în

Tabără la Păltiniș pentru studenți de la UAB

Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, cu sprijinul Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, a organizat, conform Metodologiei pentru Tabere Studențești 2024, în perioada 11-16 februarie, în stațiunea Păltiniș, tabăra dedicată studenților selectați de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Studenții au beneficiat de servicii gratuite de masă și cazare și s-au bucurat de zile perfecte de schi, stratul de zăpadă măsurând 40 de centimetri. De asemenea, au participat la cursuri de comunicare și public speaking, seri distractive cu jocuri și filme și la un seminar despre antreprenoriat și antreprenori, cu Adrian Rada, președintele patronatului IMM-urilor din județul Sibiu.
„Tabăra de iarnă de la Păltiniș a fost o experiență minunată în care s-au legat prietenii și s-au adunat amintiri frumoase. A însemnat relaxare, distracție și încărcarea bateriilor pentru un nou semestru”, a declarat Mihai Ban, student în anul III la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba