Stapanirea romana a dus la adaptarea obiceiurilor alimentare. In aceasta perioada este mentionata pregatirea painii din faina de grau.

Specificul zonei a favorizat, de-a lungul timpului, dezvoltarea pastoritului transhumant si a agriculturii de munte, ceea ce a dus la cultivarea cerealelor nepanificabile, precum mei si orz.

O alta cereala apare in secolul al XVI-lea, in nordul tarii – hrisca, adusa din Asia.

Sub domnia lui Stefan Cantacuzino (1678-1688), in Tara Romaneasca este introdus porumbul.

In Moldova, porumbul incepe sa fie cultivat sub domnia lui Constantin Mavrocordat (1710-1769). Gustul sau, precum si faptul ca este asemanator meiului, atat ca zona de cultivare cat si ca mod de preparare (fiert, sub forma de turta sau pasat), iar turcii nu il rechizitionau, l-au facut sa se raspandeasca rapid in toata tara.

Romanii au consumat de-a lungul timpului mai putina carne decat toate celelalte populatii vecine. Carnea ( pasare,oaie,vita) se pregatea fiarta, fripta, in mancaruri cu legume sau conservata, sub forma de pastrama si carnati. Cresterea porcilor era relativ simpla. Respinsa de turci si de tatari, carnea de porc a inceput sa fie acceptata in alimentatia romanilor, mai ales pentru posibilitatile de preparare si conservare.

Alimentatia taranilor era semivegetariana, saraca in carne, dar bogata in verdeturi, pe langa lapte si cereale. Verdeturile si legumele erau amestecate cu branza, smantana, erau unse sau calite cu grasimi animale – osanza, slanina, jumari (untul nu era cunoscut).

Pastorii erau lacto–vegetarieni.

Grasimea vegetala provenea din nuci, in, canepa, mai putin din floarea soarelui.

Oualele de gaina (ocazional de curca, rata, gasca) se pregateau coapte, fierte, prajite, cu slanina sau branza.

Pestele era consumat mai ales in locurile din apropierea lacurilor, raurilor sau baltilor (crap, somn, rosioara, caracuda, caras, stiuca ) si se pregatea sub forma de ciorba sau fript. Scoicile, melcii si racii erau mancaruri ocazionale, numai in anumite regiuni.

In urma razboiului ruso-turc (1806-1812), prin ridicarea monopulului turcesc asupra cerealelor, graul devine accesibil. Este afectata cretsrea vitelor, prin sacrificarea terenurilor folosite ca pasuni.

Alimentatia era influentata negativ si de situatia economica a taranilor: sarcini fiscale impovaratoare, latifundiile mosieresti se maresc, populatia creste, pamantul cultivabil are suprafete din ce in ce mai mici, drepturile clacasului sunt nesocotite.

Taranul roman s-a hranit astfel de-a lungul timpului:

– porumb fiert sau fript – vara;

– leguminoase (fasole, linte, mazare, bob), radacinoase, cartofi, varza acra – iarna;

– urzici, hamei, loboda, podbal, stir, dragavei (stevie), macris – primavara;

– mamaliga sau malai facute din faina de porumb, rar amestecate cu hrisca(chitan) sau faina de secara si verdeturi multe.

– ciuperci, vegetatie spontana;

– de Craciun – porc (slanina, carnati, jumari, carne prajita), de Pasti – miel.

Se respectau posturile si sarbatorile religioase.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cerealele si plantele oleaginoase cultivate au inceput sa fie tratate chimic. Pasarile si animalele au inceput sa fie crescute in crescatorii, cu hrana modificata!

Toate acestea au dus la ceea ce se intampla astazi: cantitati mari de produse slabe calitativ si nutritiv, care produc imbolnaviri.

Sursa: Secretele și caplimpede.ro