Rămâi conectat

Știri

Alba Iulia, la 1900 : 32 de străzi și peste 11.000 de locuitori

Publicat

în

Locuitorii vechiului oraş Alba Iulia au fost  obligaţi de autorităţile austriece, după 1715, să se mute în zona mlăştinoasă situată la estul Cetăţii. Aici s-a închegat în secolele XVIII şi XIX noul oraş. Fortificaţia ridicată de habsburgi între 1714-1738 era protejată de un teren lat de circa 500 metri, numit spre oraş esplanadă, iar spre câmp deschis glacis. În aceste  zone era interzisă construirea de edificii. Însemnările vremii arată că locuitorii au primit despăgubiri în bani şi loturi gratuite de pământ, pe care să-şi ridice case.

Proiectat de arhitectul Cetăţii de secol XVIII, Giovanni Morando Visconti, noul oraş Alba Iulia  a fost prima urbe modernă din Transilvania.  Potrivit unui studiu realizat de istoricul Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Naţional al Unirii, oraşul avea străzi drepte intersectate de alte străzi drepte. Forma lui a fost determinată de cursul Ampoiului, de canalul Mureşului şi de mlaştinile existente în perimetrul său.

Când vine vorba de dezvoltarea noului oraş, aceasta a fost una lentă. În 1900, avea o populaţie de 11.507 locuitori, ocupând locul al doisprezecelea între oraşele Transilvaniei. În perioada la care facem referire limitele noului oraş erau următoarele:spre sud, existau locuinţe până în zona actualei autogări, spre vest, strada Traian;spre est, numai strada Mărăşeşti era locuită până la linia ferată, iar spre nord locuinţele orăşenilor ajungeau până la intrarea în strada Mărăşeşti şi până la cimitirul evreiesc.

Oraşul,  împărţit în şapte sectoare. Sectoarele I şi II cuprindeau centrul oraşului, între străzile fostă Primăverii şi Avram Iancu. Sectorul IIIse numea Ampoi şi cuprindea zona dintre străzile Avram Iancu, vechea stradă Ampoi şi Vasile Alecsandri;sectorul IVcuprindea cartierul Lipoveni;sectorul Vse numea Hăiuşul, cu străzile Bucureşti, Primăverii şi Popa Laurean;sectorul VIcuprindea cartierul Maieri cu străzile Siretului, Iaşilor, fosta Stradă a Republicii şi Traian;sectorul VIIcuprindea fortificaţia.

Primăria oraşului,  dominată de funcţionari şi primari ai stăpânirii austro-ungare, a dat străzilor oraşului denumiri legate de personalităţile istorice ale Ungariei şi Transilvaniei, de ocupaţiile locuitorilor şi de localităţile apropiate spre care se orientau acestea.

Strada principală de la Gară până în centru, se numea Szecheny, numele unei personalităţi culturale a Ungariei, întemeietorul Academiei, Teatrului Naţional şi a Bibliotecii Naţionale a Ungariei. Paralelă cu aceasta, s-a aflat strada Traian, care a primit numele după vestigiile romane descoperite aici în secolul al XIX-lea. Aceeaşi stradă principală situată în zona parcului şi pieţii Iuliu Maniu, purta denumirea de Bulevardul Huniade, glorificându-1 pe Iancu de Hunedoara, iar în continuare până la ieşirea din oraş, se numea Strada Lepeş.

În partea deesta oraşului era cartierul Lipoveni,  cu două străzi:Strada Drâmbarului, actuala stradă Mărăşeşti şi strada Sfântul Nicolae, actuala Axente Sever, fostă Doja. Tot în această zonă se afla şi Strada Ampoiului care s-a amenajat după 1860, pe vechiul curs al râului, mutat în urma inundaţiilor catastrofale din anii 1851 şi 1857 prin actualul cartier Bărăbanţ .

Spre nordse afla şi uliţa Şurilor, actuala Vasile Alecsandri. Spre centru se aflau străzile Teiuşului, actuala stradă Călăraşi şi Strada Avram Iancu, care  se numea Korona. Strada Iazului se numea Strada Pielarilor, după meşteşugarii care arghiseau pieile şi utilizau multă apă din iazul Morilor.

Din centru spre est, se aflau următoarele străzi:vechea Stradă 30 Decembrie se numea Strada Centrală,   strada actuală Primăverii purta numele lui Bethlen  Gabor(principele Transilvaniei între anii 1613 – 1629). Următoarea stradă, Andrei Mureşan, s-a numit Strada Şanţului, după canalul de drenaj care se varsă în Ampoi, iar Strada Bucureşti se numea Spitalului, după imobilul care s-a construit aici în 1884. Celelalte artere  care intersectau cele trei principale s-au numit:Şetrarilor (fostă strada Parcului),  Teilor s-a numit Strada Teiuşului, strada Trandafirilor, strada Camil Velican s-a numit Vinţului. Actuala Stradă Coşbuc, partea stângă, s-a numit Apafi, principele Transilvaniei între 1661 şi 1690, iar partea dreaptă s-a numit Bisericii,  după lăcaşul de cult  unitarian. Strada Mihai Eminescu, partea stângă, s-a numit Bathory, iar partea dreaptă Strada Mare Grecească, iar actuala Stradă Mărăşti s-a numit Mică Grecească. Mai spre sud, actuala Stradă a Plevnei şi parţial Strada Olteniei s-au numit Mureşului.

În cartierul Maieri, Strada Siretului s-a numit Râtului, iar Strada Iaşilor era Gării.

În Cetatea ridicată în secolul al XVIII-lea existau trei străzi principale. Actuala stradă Mihai Viteazul, s-a numit Ferencz, după numele împăratului Francz Iosif. Strada Unirii, acum Nicolae Iorga, purta numele împărătesei Elisabeta, iar cea a  Bibliotecii, acum Gabriel Bethlen, purta numele episcopului Bathyani, întemeietorul bibliotecii cu acelaşi nume.

Străzi dispărute

Între 1850-1918, în Cetate au mai existat o serie de străzi, acum dispărute:Franciscanilor, Fortificaţiei, Aurel Vlaicu, Pavilionului, Monetăriei, Arsenalului, Magazinelor. Toate erau în zona de sud a fortificaţiei ridicate de austrieci. În jurul Catedralei Romano-Catolice exista o stradă care s-a numit Domului sau Capitlului. Locul de plimbare al locuitorilor oraşului era Aleea Promenadei, situată în jurul Cetăţii şi străjuită, de o parte şi de alta,  de o plantaţie de castani şi salcâmi, din care s-au mai păstrat câţiva până în anii 1970. „Dacă autorităţile române ar fi protejat această zonă şi n-ar fi dat-o pentru expropriere la reforma agrară din 1921-1927, oraşul ar fi avut o zonă de agrement deosebită, iar Cetatea s-ar fi bucurat de un spaţiu de protecţie şi ar fi îndeplinit toate condiţiile de a fi declarat monument de valoare deosebită, înscris pe lista UNESCO“, susţine istoricul Gheorghe Anghel.

Sursa:historia.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Știri

”Conferințele de la Sebeș”, eveniment cultural găzduit în Aula Primăriei, în 3 aprilie

Publicat

în

„Conferințele de la  Sebeș”, un nou eveniment cultural de înaltă ținută, găzduit în Aula Primăriei

Primăria şi Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş vă invită miercuri, 3 aprilie 2024, cu începere de la ora 17.00, în „Aula” primăriei municipiului Sebeş, la conferinţa „Nivele tipologice și axiologice ale discursului intelectual. Despre lectura sau hermeneutica existențială”, susţinută de dr. Virgil Podoabă, profesor universitar la Catedra de Literatură comparată a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov.

Prof. univ. dr. Virgil Podoabă este scriitor, traducător și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După studii primare în satul natal şi liceale la Cluj, urmează cursuri universitare între 1972 şi 1976 la Facultatea de Filologie din acelaşi oraş. Teza de doctorat cu titlul „Experiența revelatoare și tematizarea ei în literatura română contemporană” o susţine la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în anul 2003, lucrare distinsă cu calificativul „Summa cum Laude”. Din aprilie 1990 este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu Mureș, iar din anul 1992 ocupă postul de lector la Catedra de Literatură comparată, a Facultăţii de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov, urmând cursus honorum până la titlul ştiinţific de profesor universitar. Activitatea sa a fost intensă încă din perioada studenţiei când, a fost președinte al Cercului de istoria literaturii române și redactor al revistei „Echinox” (1974-1976), în care de altfel a şi debutat cu o recenzie în anul 1973 și în paginile căreia, a susținut cu cronici literare și eseuri, rubricile „Proză” și „Cronica literară”.

A făcut parte din echipa de coordonare a cenaclului „Echinox” între anii 1974-1976, a cenaclului „Silvania” din Zalău între 1976 şi 1980, şi a cenaclului „Iosif Vulcan” din Oradea între 1980 şi 1991, iar din anul 1990 şi până în prezent este redactor la revista „Vatra” din Tîrgu-Mureș. De-a lungul timpului a susţinut cu cronici literare, eseuri şi studii critice, prestigioase reviste de profil: „Familia” (1980-1990), „Vatra” (din 1990 încoace), şi a colaborat la revistele „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralela 45” etc. A înființat și a fost redactor-șef între 1991 şi 1992 al ziarului „Gazeta de Vest” din Oradea, iar împreună cu un grup de studenți de la Facultatea de Litere din Brașov a pus bazele revistei studenţești „Erată”, pe care a şi condus-o în calitate de director între anii 1995 şi 1999.

Totodată, prof. univ. dr. Virgil Podoabă are un palmares impresionant de participări la colocvii, târguri de carte, simpozioane, lansări de carte și întâlniri cu cititorii şi a susţinut de-a lungul timpului numeroase conferințe pe teme literare și culturale, cum este cea de la Sebeş.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Daia Română, prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”

Publicat

în

Prima comună din Alba cu rețea de gaz finanțată prin Programul „Anghel Saligny”, Daia Română

Daia Română este prima comună din județul Alba care va avea rețea de gaz finanțată prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”.

Contractul de finanțare, în valoare de peste 36,7 milioane de lei, a fost semnat miercuri 27 martie.

Contractul de finanțare este în valoare de 36m7 milioane de lei. Toate locuințele, agenții economici și instituțiile publice din comuna Daia Română vor fi racordate la rețeaua nou construită de gaze naturale. Alimentarea cu gaze naturale a comunei Daia Română se va realiza din stația de reglare – măsurare predare proiectată în zona satului Limba, din comuna Ciugud.

Pentru evitarea spargerii carosabilului la executarea branșamentelor, în cazul străzilor modernizate, conductele se vor amplasa pe ambele părți ale străzilor.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

28 martie 1923, ziua în care a fost promulgată Constituția României adoptată după Marea Unire

Publicat

în

La 28 martie 1923 era promulgata prin decret regal Constitutia Romaniei Mari, votata de Parlamentul Romaniei

Constituțiunea României din 28 martie 1923 (cunoscută și sub numele, incomplet și incorect, de „Constituția din 1923” – deoarece, constituțiilor li se precizează întotdeauna ziua, luna și anul intrării în vigoare) este Constituția României adoptată după Marea Unire.

A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938 și apoi (cu restricții) în perioada 1944-1947.

Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii parlamentare. După ce a fost adoptată de Parlament, a fost sancționată și promulgată de Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în Monitorul Oficial No. 282 din 29 martie 1923, dată la care a intrat în vigoare.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.

Această constituție legifera principiul separării puterilor statului:

puterea legislativă – exercitată colectiv de Adunările legislative (Senat și Adunarea Deputaților) și Rege;
puterea executivă – încredințată Regelui, care o exercita „în modul regulat prin Constituțiune” (prin intermediul Guvernului format de partidul sau alianța care câștigă alegerile parlamentare). Formula sintetică care exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era Regele domnește, nu guvernează.
puterea judecătorească – atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor de judecată.

Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit Constituția României din 1938.

Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Dpdv juridic, ea a fost în vigoare (cu multe restricții și încălcări de facto, generate de ocupația militară sovietică și de creșterea continuă a influenței politice a comuniștilor) până la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când Partidul Comunist Român, ajutat de ocupanți, a obținut, prin șantaj și amenințare cu forța, semnătura Regelui pe un act nelegal de abdicare. În aceeași seară, printr-o ședință măsluită a Adunării Deputaților (care se afla în vacanță parlamentară, aleșii nefiind nici măcar prezenți, ci plecați în circumscripțiile teritoriale!), comuniștii au dat o aparență de legalitate loviturii de stat, „desființând” (sic!) nu doar instituția Monarhiei, ci și Constituția în vigoare. A urmat o perioadă de vid constituțional, până la adoptarea Constituției totalitare a Republicii Populare Române, survenită la 13 aprilie 1948.

Constituţia stipula de la început că Romaâia este stat naţional unitar şi indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil. Cu privire la drepturile cetăţenilor, se făcea referire la condiţiile specifice democraţiei: garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor, libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului. Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret. Militarii şi femeile, ca în toate ţările europene din acea vreme, nu puteau să-şi exprime o opţiune politică în faţa urnelor. Ascendenţa regelui faţă de Parlament consta în faptul că legile nu puteau intra în vigoare decât sancţionate (astăzi spunem promulgate), iar regele putea refuza sancţionarea unei legi. Ascendenţa faţă de Guvern consta în faptul că „Guvernul exercită puterea executivă în numele regelui”. Regele nu avea ascendenţă asupra puterii judecătoreşti, care „se exercită de către organele ei”. Numai hotărârile, care se pronunţau „în virtutea legii”, se executau „în numele regelui”. Nu exista o Curte Constituţională ca astăzi, sarcinile revenind Curţii de Casaţie, care era constituită din jurişti de profesie, integri şi neafiliaţi niciodată vreunei grupări politice. Constituţia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputaţilor se alegea prin vot universal, iar Senatul era compus din membri aleşi din diferite grupări (Camera de Comerţ, cadrele didactice etc.) şi din senatori de drept: reprezentanţi ai cultelor, preşedintele Academiei Române, foşti preşedinţi ai fiecărei camere legislative, foşti senatori şi deputaţi care fuseseră aleşi cel puţin în zece sesiuni, foşti miniştri care au deţinut cel putin şase ani fotoliul ministerial, foşti preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alţi demnitari. Legea fundamentală exprima foarte precis prerogativele suveranului şi condiţiile succesiunii la tron. Constituţia din 1923 a funcţionat în perfectă ordine până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a iniţiat o Constituţie nouă, care întărea puterea regală şi limita libertăţile democratice. În principiu aceasta a fost valabilă până în 1947, deşi după abdicarea regelui s-au aplicat cutume în afara legii fundamentale, iar după 23 august 1944 a fost parţial amendată şi revizuită.

Sursa: wikipedia și ziare.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Radio Unirea FM și pe ȘTIRI GOOGLE


Citește mai mult

Știri

Politică

Administrație

Știri din Alba

Educație și Cultură

Eveniment

Sănătate

Social Economic

Divertisment

Stiri din alte ziare

  • Alba Iulia
  • Abrud
  • Aiud
  • Blaj
  • Campeni
  • Cugir
  • Sebes
  • Ocna Mures
  • Teius
  • Zlatna

Articole Similare

radiounireafm, radio alba iulia, radio alba