16 noiembrie, Ziua Internațională a Toleranței

Adăugat la Știri

tolerantaZiua Internațională a Toleranței este o sărbătoare anuală declarată de Organizația Națiunilor Unite în 1995 pentru ca oamenii să conștientizeze pericolele intoleranței. Se sărbătorește pe 16 noiembrie.

În 1995, când UNESCO a proclamat data de 16 noiembrie drept Ziua Internațională a Toleranței, au fost identificate nu mai puțin de 16 tratate, convenții, declarații și recomandări, toate legate de nevoia de toleranță. Fiecare dintre acestea este relevantă și astăzi și fiecare dintre ele trebuie respectată în totalitate.

Citește și INS: Suntem 22 de milioane de români și avem o vârstă medie de 41 de ani

Nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea sunt forme ale intoleranţei, iar educaţia pentru toleranţă trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea capacităţii tinerilor de a judeca liber şi independent. Diversitatea religioasă, lingvistică, culturală şi etnică nu trebuie să fie pretext al conflictelor, ci să îmbogăţească viaţa noastră comună.

În esenţă, toleranţa nu înseamnă nici indulgenţă, nici indiferenţă, ci respectul şi aprecierea diversităţii culturale şi a formelor ei de expresie, a opiniei contrare, a deciziilor altor oameni, grupuri, popoare sau religii. Toleranţa recunoaşte drepturile universale ale omului şi libertăţile fundamentale şi asigură supravieţuirea comunităţilor mixte în orice regiune a lumii.Cuvântul toleranţă nu este un termen al lumii moderne, el provine din latina Romei antice, unde tolerare înseamnă a suporta şi se referea, că şi astăzi, la respectul faţă de celălalt.

Termenul a fost folosit şi în lumea creştină a Evului Mediu, când existau instanţe ale toleranţei şi se emiteau indulgenţe, edicte sau bule papale, iar apoi a fost folosit de umaniştii Renaşterii, pentru care valorile şi virtuţile umane erau principii de căpătâi şi care vorbeau despre toleranţă civilă şi religioasă. În acele timpuri, în Regatul Angliei şi în Franţa s-au dat chiar legi care priveau toleranţa religioasă. Apoi, Revoluţia franceză a adus prima Declaraţie a drepturilor omului, iar în SUA Primul Amendament la Constituţie a interzis îngrădirea libertăţii de exprimare. Şi procesul de legiferare a libertăţii religioase sau a drepturilor omului a continuat.

Şi alte religii ale lumii s-au afirmat tolerante.

În islam, Tolerant este chiar unul din numele lui Allah, iar exegeţii moderni ai islamului consideră Coranul sursă a toleranţei religioase.

Religia hindu sau budismul arată de asemenea toleranţă.

Dicţionarele ne spun astăzi că toleranţa este capacitatea de a recunoaşte şi respecta convingere altora, înseamnă îngăduinţă, indulgenţă, răbdare, şi se poate exprimă la orice nivel: de la individ, la stat.

Constituţii, legi, declaraţii universale, tratate internaţionale, convenţii şi recomandări fac apel sau chiar obligă la toleranţă, dar există încă războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane, adică intoleranţă.

Există însă şi legi şi politici responsabile, internaţionale, naţionale sau ale administraţiilor locale. Există multiculturalism civilizat, dezvoltare durabilă, solidaritate şi voluntariat şi există şi cei mai buni gardieni: educaţia continuă pentru toleranţă şi pace, societatea civilă atentă la drepturile omului şi presa liberă şi responsabilă.

 

Simona Lodroman

redactor șef Radio Unirea FM
Mobil: 0733.948.174
email: slodroman@yahoo.com

Comentarii